Legumicultura
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Cunoscuta si practicata din cele mai vechi timpuri, legumicultura ramane o practica de baza a fiintei umane.
La nivel global, peste 1300 de specii de plante legumicole sunt cunoscute si cultivate.
Favorabilitatea climei si a solurilor din Romania, permit cultivarea si dezvoltarea unui sortiment de aproximativ 70 de specii de plante legumicole.
Legumicultura prezinta un grad inalt de intensivitate. Majoritatea speciilor legumicole au un potential productiv ridicat. Aceasta se datoreaza unor particularitati ale plantelor legumicole si tehnologiilor de cultura, obtinandu-se productii mari la unitatea de suprafata.
Legumicultura se practica tot timpul anului, pe langa cultura din camp, folosindu-se spatii incalzite (sere) si neancalzite (solarii).
Ansamblul conditiilor in care plantele legumicole cresc si se dezvolta normal este influentat de factorii climatici, de regimul apei si cel al hranei din sol. Echilibrul mediului ambiant natural poate fi modificat prin masuri tehnologice si economice, influentand astfel mediul inconjurator.
Lumina este un factor determinant in viata plantelor legumicole. Intensitatea luminii influenteaza atat cresterea plantelor, cat si durata si ritmul de desfasurare a proceselor fiziologice.
Cunoasterea nivelului de intensitate a luminii de la care incepe activitatea fiziologica pentru fiecare specie legumicola, este importanta. In special in ce priveste alegerea zonelor de cultura, stabilirea epocilor de infiintare a culturilor si aplicarea lucrarilor de ingrijire.
Printre plantele legumicole pretentioase la lumina se numara: tomatele, ardeii, fasolea, vinetele, pepenii verzi si galbeni.
Cele mediu si putin pretentioase: morcovul, patrunjelul, varza, salata, telina, ceapa.
Legumicultura
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Cunoscuta si practicata din cele mai vechi timpuri, legumicultura ramane o practica de baza a fiintei umane.
La nivel global, peste 1300 de specii de plante legumicole sunt cunoscute si cultivate.
Favorabilitatea climei si a solurilor din Romania, permit cultivarea si dezvoltarea unui sortiment de aproximativ 70 de specii de plante legumicole.
Legumicultura prezinta un grad inalt de intensivitate. Majoritatea speciilor legumicole avand un potential productiv ridicat. Aceasta se datoreaza unor particularitati ale plantelor legumicole si tehnologiilor de cultura, obtinandu-se productii mari la unitatea de suprafata.
Legumicultura se practica tot timpul anului, pe langa cultura din camp, folosindu-se spatii incalzite (sere) si neancalzite (solarii).
Ansamblul conditiilor in care plantele legumicole cresc si se dezvolta normal este influentat de factorii climatici, de regimul apei si cel al hranei din sol. Echilibrul mediului ambiant natural poate fi modificat prin masuri tehnologice si economice, influentand astfel mediul inconjurator.
Lumina este un factor determinant in viata plantelor legumicole. Intensitatea luminii influenteaza atat cresterea plantelor, cat si durata si ritmul de desfasurare a proceselor fiziologice.
Cunoasterea nivelului de intensitate a luminii de la care incepe activitatea fiziologica pentru fiecare specie legumicola, este importanta. In special in ce priveste alegerea zonelor de cultura, stabilirea epocilor de infiintare a culturilor si aplicarea lucrarilor de ingrijire.
Printre plantele legumicole pretentioase la lumina se numara: tomatele, ardeii, fasolea, vinetele, pepenii verzi si galbeni.
Cele mediu si putin pretentioase: morcovul, patrunjelul, varza, salata, telina, ceapa.
Legumele au continut mare de apa, intre 70-95% astfel, apa are un rol extrem de important in cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole.
Majoritatea plantelor legumicole au cerinte ridicate fata de apa. Consumul de apa variaza in functie de faza de vegetatie, lipsa apei din sol determinand reducerea productiei si deprecierea calitatii.
Solul
Solul constituie atat suportul material, cat si o importanta sursa de hrana pentru majoritatea plantelor legumicole. El trebuie sa aiba un grad ridicat de fertilitate, strat arabil profund, continut ridicat in substanta organica, cu textura usoara, nisipo-lutoasa, structura buna, capacitate buna de retinere a apei, care se lucreaza usor, se incalzeste si se zvanta repede.
Cele mai indicate soluri pentru cultura legumelor sunt solurile aluviale, molisolurile (cernoziom, cernoziom argilo-iluvial) si nisipuri stabile.
Textura reprezinta una dintre cele mai importante insusiri ale solului. Ea influenteaza structura, capacitatea de retinere a apei, capacitatea de aeratie, permeabilitatea, rezerva de substante nutritive si eficienta ingrasamintelor aplicate.
Speciile legumicole au pretentii diferite fata de reactia solului. Majoritatea prefera soluri cu reactie neutra spre usor acida pH 6,7-7,0 si chiar usor alcalina pH 7,5. Cele mai multe plante legumicole nu suporta un pH sub 5 si nici o reactie prea alcalina a solului. Cand pH depaseste 8,5 determina o blocare a absorbtiei microelementelor, dar si a unor macroelemente.
In ce priveste reactia solului, cele mai pretentioase plante legumicole sunt cele de la care se consuma radacinile si bulbii.
Slab acid spre neutru: tomate, ardei, castraveti, dovlecel, salata, praz, spanac.
Slab acid spre alcalin: varza alba, varza creata, varza rosie, conopida, mazare, fasole, ceapa.
Neutru: morcov, sfecla rosie, telina, varza de Bruxelles.
Pretentiile plantelor legumicole fata de elementele nutritive sunt diferite, in functie de faza de vegetatie. Plantelor trebuie sa li se asigure un regim corespunzator de hrana si o proportie echilibrata intre elementele nutritive, in special macroelementele azot, fosfor, potasiu si calciu, consumul fiind diferit, in functie de specie, sistem de cultura, sol, conditii climatice si productiile realizate.
Ingrasamintele sunt sursa de asigurare a plantelor legumicole cu elemente nutritive. Modul, timpul, cantitatea si forma de administrare se stabilesc pentru fiecare specie, in functie de sistemul de cultura si pretentiile plantelor. In legumicultura, cele mai bune rezultate se obtin prin folosirea combinata a ingrasamintelor organice cu cele minerale, evitandu-se atat excesul cat si deficitul, ambele fiind daunatoare.
Intretinerea culturilor
In cadrul lucrarilor de ingrijire aplicate culturilor legumicole, exista cateva aspecte tehnologice absolut necesare pentru obtinerea unor rezultate de productie eficiente, indiferent de specie si de sistemul de cultura.
Irigarea este una din principalele lucrari de intretinere, care permite mentinerea nivelului optim de umiditate solicitat de cresterea si dezvoltarea plantelor legumicole, care sunt mari consumatoare de apa.
Fertilizarea urmareste mentinerea si cresterea fertilitatii solului , mentinerea potentialului productiv al plantelor atat din punct de vedere cantitativ cat si calitativ, si obtinerea de productii timpurii.
Combaterea buruienilor se face prin masurile preventive, care au rolul de a impiedica raspandirea buruienilor, si masurile curative, care au rolul de a distruge buruienile deja existente.
Protectia fitosanitara a culturilor legumicole are un rol important, diferitele masuri de protectie a plantelor urmarind realizarea de productii sigure, prin reducerea pierderilor cauzate de boli si daunatori.