Cultura afinului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Introdus in Romania in anii 60, afinul de cultura cu tufa inalta originar din America de Nord, a fost obtinut prin incrucisarea mai multor specii.
Afinul este o specie de arbusti fructiferi de clima racoroasa si umeda, fiind favorabile zonele montane si premontane pentru cultivarea lui.
Pentru cultura de afin, solul reprezinta un factor primordial. Trebuie sa fie fertil, structurat, avand o aeratie buna. Solurile brune, cu textura mijlocie, cu un continut ridicat de humus, un drenaj acvatic bun si puternic acide (pH=4,1-5,1) sunt cele cu maxima favorabile pentru aceasta cultura, dar vegeteaza bine in domeniul de pH cuprins intre 3.65 – 5,55.
Regimul aerohidric, care reprezinta practic mentinerea in zona de exploatare a sistemului radicular a unei cantitati suficiente si in acelasi timp concomitente de apa si aer, este de natura sa sustina procesele de crestere si rodire la nivelul potentialului biologic.
Drenajul solului trebuie sa fie unul bun. Astfel se mentine un nivel scazut al conductivitatii electrice si respectiv al solurilor solubile, care in conditiile in care ating valori mari pot reprezenta factori limitativi pentru cultura.
Intretinerea plantatiilor de afin se face prin lucrari de ingrijire si intretinere a solului, fertilizare, irigare, taierea de formare a tufelor, taierea de fructificare, taierea de regenerare si protectia fitosanitara.
Plantele de afin ating potentialul genetic de productie de 3-5 kg/tufa si chiar mai mult, in functie de soi, tehnologia de cultura, intretinerea si mentinerea starii de sanatate a plantelor, cultura AFINULUI fiind o investitie profitabila.
Cultura afinului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Introdus in Romania in anii 60, afinul de cultura cu tufa inalta originar din America de Nord, a fost obtinut prin incrucisarea mai multor specii.
Afinul este o specie de arbusti fructiferi de clima racoroasa si umeda, fiind favorabile zonele montane si premontane pentru cultivarea lui.
Pentru cultura de afin, solul reprezinta un factor primordial. Trebuie sa fie fertil, structurat, avand o aeratie buna. Solurile brune, cu textura mijlocie, cu un continut ridicat de humus, un drenaj acvatic bun si puternic acide (pH=4,1-5,1) sunt cele cu maxima favorabile pentru aceasta cultura, dar vegeteaza bine in domeniul de pH cuprins intre 3.65 – 5,55.
Regimul aerohidric, care reprezinta practic mentinerea in zona de exploatare a sistemului radicular a unei cantitati suficiente si in acelasi timp concomitente de apa si aer, este de natura sa sustina procesele de crestere si rodire la nivelul potentialului biologic.
Drenajul solului trebuie sa fie unul bun. Astfel se mentine un nivel scazut al conductivitatii electrice si respectiv al solurilor solubile, care in conditiile in care ating valori mari pot reprezenta factori limitativi pentru cultura.
Intretinerea plantatiilor de afin se face prin lucrari de ingrijire si intretinere a solului, fertilizare, irigare, taierea de formare a tufelor, taierea de fructificare, taierea de regenerare si protectia fitosanitara.
Plantele de afin ating potentialul genetic de productie de 3-5 kg/tufa si chiar mai mult, in functie de soi, tehnologia de cultura, intretinerea si mentinerea starii de sanatate a plantelor, cultura AFINULUI fiind o investitie profitabila.
Cultura capsunului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Capsunul, denumit si „comoara rosie”, irezistibil pentru gustul si aroma sa deosebita, este primul fruct de primavara.
Capsunul este singura specie de arbusti fructiferi al carui istoric este in intregime cunoscut. Cele peste 600 de specii cultivate azi au la origine 6 specii salbatice de baza.
Capsunul este usor adaptabil la conditiile climatice, distingandu-se trei tipuri de soiuri:
1. Cu o singura fructificare – Junebearing
Fructifica in medie de la 2 la 4 saptamani in sezonul primavara-vara, producand fructe mari.
2. Cu fructificare continua – Everbearing
Fructifica primavara, vara si toamna, producand un numar redus de stoloni si fructe mai mici.
3. Indiferente la lungimea zilei – Day neutral
Fructifica pe toata perioada sezonului de vegetatie, producand doar cativa stoloni si fructe mai mici.
Solurile benefice culturii capsunului sunt solurile cu textura mijlocie, lutoase, bogate in materie organica, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei, cu reactie moderat acida – slab acida (pH=5,3 – 6,8), afanate si foarte fertile.
Cultura de capsun necesita lucrari de intretinere atat in anul plantarii, care de regula este fara rod, asigurandu-se completarea golurilor, combaterea buruienilor, suprimarea inflorescentei si stolonilor, irigarea, lucrarile solului, tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor, fertilizarea faziala, cat si in anul de rod, asigurandu-se igienizarea culturii, lucrarile solului, irigarea, fertilizarea, mulcirea, suprimarea stolonilor si cosirea culturii
Cultura capsunului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Capsunul, denumit si „comoara rosie”, irezistibil pentru gustul si aroma sa deosebita, este primul fruct de primavara.
Capsunul este singura specie de arbusti fructiferi al carui istoric este in intregime cunoscut. Cele peste 600 de specii cultivate azi au la origine 6 specii salbatice de baza.
Capsunul este usor adaptabil la conditiile climatice, distingandu-se trei tipuri de soiuri:
1. Cu o singura fructificare – Junebearing
Fructifica in medie de la 2 la 4 saptamani in sezonul primavara-vara, producand fructe mari.
2. Cu fructificare continua – Everbearing
Fructifica primavara, vara si toamna, producand un numar redus de stoloni si fructe mai mici.
3. Indiferente la lungimea zilei – Day neutral
Fructifica pe toata perioada sezonului de vegetatie, producand doar cativa stoloni si fructe mai mici.
Solurile benefice culturii capsunului sunt solurile cu textura mijlocie, lutoase, bogate in materie organica, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei, cu reactie moderat acida – slab acida (pH=5,3 – 6,8), afanate si foarte fertile.
Cultura de capsun necesita lucrari de intretinere atat in anul plantarii, care de regula este fara rod, asigurandu-se completarea golurilor, combaterea buruienilor, suprimarea inflorescentei si stolonilor, irigarea, lucrarile solului, tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor, fertilizarea faziala, cat si in anul de rod, asigurandu-se igienizarea culturii, lucrarile solului, irigarea, fertilizarea, mulcirea, suprimarea stolonilor si cosirea culturii
Cultura catinei
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Fiind o planta cu utilizare variata, catina detine un important rol terapeutic, alimentar, ecologic si ornamental.
Solurile benefice culturii de catina sunt solurile aluvionare, nisipoase, usoare, permeabile, aerisite, cu o reactie slab acida, neutra si chiar slab alcalina. Vegeteaza bine la un pH cuprins intre 6,5-7,5 si o umiditate optima de 70%. O umiditate neadecvata cauzeaza o reducere a volumului de fructe.
Catina necesita soluri bogate in elemente minerale nutritive, macro-nutrientul absorbit in cantitate mare fiind fosforul, indispensabil procesului normal de viata ai nodulilor de pe radacina plantei.
La maturitate deplina catina este capabila sa isi asigure partial necesarul de azot.
Catina necesita lumina abundenta si directa inca din primul stadiu de dezvoltare al plantelor, umbra nefiind tolerata.
Coacerea incepe de la jumatatea lunii august pana la inceputul lunii octombrie, temperaturile ridicate facilitand formarea de carotide, in timp ce vremea ploioasa si temperaturile moderate favorizeaza formarea acidului ascorbic.
Inmultirea catinei se face prin seminte, butasi sau in vitro.
Fiind o planta dioica, sunt necesare doua exemplare, unul feminin care face fructe, si unul masculin care asigura polenizarea.
Pentru a asigura o productie mare si constanta de fructe, raportul intre plantele feminine si masculine variaza intre 6-12%.
Cultura catinei
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Fiind o planta cu utilizare variata, catina detine un important rol terapeutic, alimentar, ecologic si ornamental.
Solurile benefice culturii de catina sunt solurile aluvionare, nisipoase, usoare, permeabile, aerisite, cu o reactie slab acida, neutra si chiar slab alcalina. Vegeteaza bine la un pH cuprins intre 6,5-7,5 si o umiditate optima de 70%. O umiditate neadecvata cauzeaza o reducere a volumului de fructe.
Catina necesita soluri bogate in elemente minerale nutritive, macro-nutrientul absorbit in cantitate mare fiind fosforul, indispensabil procesului normal de viata ai nodulilor de pe radacina plantei.
La maturitate deplina catina este capabila sa isi asigure partial necesarul de azot.
Catina necesita lumina abundenta si directa inca din primul stadiu de dezvoltare al plantelor, umbra nefiind tolerata.
Coacerea incepe de la jumatatea lunii august pana la inceputul lunii octombrie, temperaturile ridicate facilitand formarea de carotide, in timp ce vremea ploioasa si temperaturile moderate favorizeaza formarea acidului ascorbic.
Inmultirea catinei se face prin seminte, butasi sau in vitro.
Fiind o planta dioica, sunt necesare doua exemplare, unul feminin care face fructe, si unul masculin care asigura polenizarea.
Pentru a asigura o productie mare si constanta de fructe, raportul intre plantele feminine si masculine variaza intre 6-12%.
Cultura coacazului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Colorate in nuante de rosu, alb, roz si negru, fructele de coacaz se bucura de o popularitate crescanda.
Coacazul tolereaza bine orice fel de sol, nefiind pretentios. Insa se dezvolta cel mai bine in soluri bine drenate, usoare, bogate in materie organica, cu o buna capacitate de retinere a apei si un pH slab acid – neutru cuprins intre 5,75-7,25. La un pH alcalin mai mare de 7.5 pot aparea carente micronutritionale.
Spre deosebire de alte culturi de arbusti fructiferi, coacazul tolereaza bine zonele semi umbroase, insa productiile mari se obtin in plantatiile cu expunere buna la lumina.
Plantele de coacaz au nevoie de umezeala, in special in perioada cresterii mugurilor si a aparitiei fructelor, o buna irigare fiind necesara in aceasta perioada.
Lucrarile de intretinere a culturii de coacaz cuprind: taierile de formare efectuate in primii ani de plantare, irigarea, fertilizarea pe baza de azot, fosfor si potasiu, fosforul influentand dimensiunea fructelor iar potasiul gustul lor, si igiena fitosanitara.
Cultura coacazului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Colorate in nuante de rosu, alb, roz si negru, fructele de coacaz se bucura de o popularitate crescanda.
Coacazul tolereaza bine orice fel de sol, nefiind pretentios. Insa se dezvolta cel mai bine in soluri bine drenate, usoare, bogate in materie organica, cu o buna capacitate de retinere a apei si un pH slab acid – neutru cuprins intre 5,75-7,25. La un pH alcalin mai mare de 7.5 pot aparea carente micronutritionale.
Spre deosebire de alte culturi de arbusti fructiferi, coacazul tolereaza bine zonele semi umbroase, insa productiile mari se obtin in plantatiile cu expunere buna la lumina.
Plantele de coacaz au nevoie de umezeala, in special in perioada cresterii mugurilor si a aparitiei fructelor, o buna irigare fiind necesara in aceasta perioada.
Lucrarile de intretinere a culturii de coacaz cuprind: taierile de formare efectuate in primii ani de plantare, irigarea, fertilizarea pe baza de azot, fosfor si potasiu, fosforul influentand dimensiunea fructelor iar potasiul gustul lor, si igiena fitosanitara.
Cultura zmeurului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Zmeura este printre cele mai delicate, dar si delicioase fructe de vara.
Zmeurul se dezvolta cel mai bine in zone climatice cu primaveri lungi si incalzire lenta, pe soluri lutoase, bine drenate si aerisite, bogate in humus si in materie organica, cu un pH de 5,5-7,5.
Zmeurul se planteaza toamna, dupa caderea frunzelor sau primavara, inainte de pornirea in vegetatie, dupa ce terenul a fost pregatit in prealabil.
Pe suprafete mici se planteaza un singur soi, in timp ce suprafetele mari pot fi cultivate cu doua-trei soiuri simultan, cu perioade de coacere diferite.
Un fapt interesant in ce priveste zmeurul, facandu-se comparatie intre zmeura de cultura si cea crescuta spontan, continutul de fenoli si antocianini este similar.
Chiar daca avem tendinta sa credem despre fructele „salbatice” crescute spontan ca sunt mai bogate in nutrienti decat cele de cultura, acest fapt nu se aplica in cazul zmeurei in ce priveste tipul si continutul in antioxidantii, fenoli si antocianine.
Cultura zmeurului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Zmeura este printre cele mai delicate, dar si delicioase fructe de vara.
Zmeurul se dezvolta cel mai bine in zone climatice cu primaveri lungi si incalzire lenta, pe soluri lutoase, bine drenate si aerisite, bogate in humus si in materie organica, cu un pH de 5,5-7,5.
Zmeurul se planteaza toamna, dupa caderea frunzelor sau primavara, inainte de pornirea in vegetatie, dupa ce terenul a fost pregatit in prealabil.
Pe suprafete mici se planteaza un singur soi, in timp ce suprafetele mari pot fi cultivate cu doua-trei soiuri simultan, cu perioade de coacere diferite.
Un fapt interesant in ce priveste zmeurul, facandu-se comparatie intre zmeura de cultura si cea crescuta spontan, continutul de fenoli si antocianini este similar.
Chiar daca avem tendinta sa credem despre fructele „salbatice” crescute spontan ca sunt mai bogate in nutrienti decat cele de cultura, acest fapt nu se aplica in cazul zmeurei in ce priveste tipul si continutul in antioxidantii, fenoli si antocianine.
Cultura murului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Murele – lucioase, in nuante de rosu si albastrui, cu aroma discreta si foarte delicata.
Murul isi are originea in Asia, Europa si America de Nord si Sud. Murul a fost cunoscut si folosit in Europa in urma cu mai bine de 2000 de ani pentru hrana, in scopuri medicale si ca si garduri vi pentru a-i tine departe pe jefuitori. Grecii foloseau murul ca si remediu impotriva gutei, iar romanii preparau ceai din frunzele plantei pentru a trata diferite afectiuni.
Consumul de mure proaspete are o multime de benefii, datorita vitaminelor si antioxidantilor prezenti in aceste fructe, fiind o sursa bogata in potasiu, fosfor, fier si calciu. De asemenea, murele contin o cantitate bogata de antocianine care se gasesc in pigmentul care da fructelor culoarea lor.
In Romania, acest arbust fructifer creste spontan in aproape toate regiunile tarii.
Murul de cultura necesita soluri argilo-nisipoase si fertile, cu un pH de 6-7, zone ferite de ingheturi puternice, soiurile de mur fara ghimpi rezistand la temperaturi de -15⁰C iar cele cu ghimpi la temperaturi de -20/-25⁰C.
Lucrarile de intretinere a culturii de mur cuprind: taierile, irigarea, fertilizarea corespunzatoare si igiena fitosanitara.
Cultura murului
Provenienta, caracteristici si sfaturi
Murele – lucioase, in nuante de rosu si albastrui, cu aroma discreta si foarte delicata.
Murul isi are originea in Asia, Europa si America de Nord si Sud. Murul a fost cunoscut si folosit in Europa in urma cu mai bine de 2000 de ani pentru hrana, in scopuri medicale si ca si garduri vi pentru a-i tine departe pe jefuitori. Grecii foloseau murul ca si remediu impotriva gutei, iar romanii preparau ceai din frunzele plantei pentru a trata diferite afectiuni.
Consumul de mure proaspete are o multime de benefii, datorita vitaminelor si antioxidantilor prezenti in aceste fructe, fiind o sursa bogata in potasiu, fosfor, fier si calciu. De asemenea, murele contin o cantitate bogata de antocianine care se gasesc in pigmentul care da fructelor culoarea lor.
In Romania, acest arbust fructifer creste spontan in aproape toate regiunile tarii.
Murul de cultura necesita soluri argilo-nisipoase si fertile, cu un pH de 6-7, zone ferite de ingheturi puternice, soiurile de mur fara ghimpi rezistand la temperaturi de -15⁰C iar cele cu ghimpi la temperaturi de -20/-25⁰C.
Lucrarile de intretinere a culturii de mur cuprind: taierile, irigarea, fertilizarea corespunzatoare si igiena fitosanitara.
Pentru cei interesati de consultanta in arbusti fructiferi sau comercializare fertilizanti putem fi contactati pe adresa de e-mail
contact@genesis-agro.ro, sau la numarul de telefon 0744367963.