Simptomele deficienței de nutrienți la plante

 

Simptomele deficienței de nutrienți la plante

 

Nutritia plantelor este foarte importanta pentru o crestere sanatoasa a culturilor, pentru o buna dezvoltare si pentru a asigura o productie rodnica de flori si fructe.

Nutritia plantelor inseamna procesul prin care plantele obtin si utilizeaza substantele nutritive necesare pentru a-si indeplini functiile vitale si pentru a creste si se dezvolta.

Procesul implica absorbtia substantelor nutritive din mediul inconjurator, transformarea acestora in formele necesare si utilizarea lor in diferite procese metabolice. Daca unul sau mai multi nutrienti lipsesc in sol, productiile agricole vor fi reduse.

Cele trei instrumente de baza pentru diagnosticarea carentelor si a toxicitatii de nutrienti sunt:

1) Testarea solului
2) Analiza plantelor
3) Observatii vizuale asupra plantelor.

Atat testarea solului, cat si analiza plantelor sunt teste cantitative care compara concentratiile de elemente nutritive din sol sau din plante cu nivelul de suficienta pentru o anumita cultura. Pe de altă parte, observatia vizuala este o evaluare calitativa si se bazeaza pe simptome precum stagnarea in crestere sau ingalbenirea si/sau inrosirea frunzelor care apar ca urmare a stresului cauzat de carentele nutritionale.

Simptome comune in carentele nutritionale la plante

 

Un prim pas in diagnosticarea carentelor nutritionale este descrierea simptomelor. Fiecare simptom al deficientei este legat de o anumita functie a elementului nutritional din planta. Simptomele cauzate de carente nutritionale sunt, in general, grupate in cinci categorii:

1) Stagnarea in crestere
2) Cloroza
3) Cloroza intervenala
4) Colorarea in rosu purpuriu
5) Necroza

Nutrienti mobili si imobili

Un alt pas in identificarea simptomelor deficientei este de a determina daca carenta este rezultatul unui nutrient mobil sau imobil. Acest lucru se realizeaza pe baza locului in care apare simptomul la planta.

Nutrientii mobili sunt acei nutrienti capabili sa se deplaseze din frunzele mature inspre partile tinere ale plantelor atunci cand proviziile sunt inadecvate. Nutrientii mobili includ: azotul (N), fosforul (P), potasiul (K), magneziul (Mg) si molibdenul (Mo). Deoarece acesti nutrienti sunt mobili, carentele vizuale vor aparea mai intai la frunzele inferioare.

Nutrientii imobili: borul (B), calciu (Ca), cupru (Cu), fierul (Fe), manganul (Mn), sulful (S) si zincul (Zn) nu se pot deplasa de la o parte a plantei la alta, iar simptomele de deficienta vor aparea initial la frunzele tinere sau superioare. Zincul este o exceptie in acest sens, deoarece este partial imobil in planta, determinand ca simptomele deficientei de Zn sa apara initial la frunzele mijlocii, ulterior afectand frunzele mature si cele mai tinere, pe masura ce deficienta se dezvolta.

 

Simptomele deficienței de nutrienți

 

Azot: ingălbenirea frunzelor mature, creștere întârziată

 Fosfor: frunze mature de culoare verde închis/violet, înflorire slabă

 Potasiu: margini arse ale frunzelor, tulpini slabe

 Calciu: frunze tinere ondulate, prezenta putregaiului apical

 Magneziu: ingălbenire între nervuri pe frunzele mature

 Sulf: ingălbenirea frunzelor tinere, creștere redusă

 Fier: ingălbenire între vene pe frunzele tinere

 Zinc: frunze mici, deformate, cloroză intervenală

 Mangan: pete îngălbenite și necroza pe frunzele tinere

 Bor: creștere nouă deformată, înflorire slabă

 

AZOTUL (N): Azotul este necesar plantelor pentru producerea de proteine, acizi nucleici si clorofila. Carenta de azot duce la clorozarea generala a frunzelor inferioare, crestere stagnanta si lenta si necrozarea frunzelor mature in cazuri severe. Plantele cu o carenta de azot se vor maturiza timpuriu, iar calitatea și randamentul recoltelor sunt deseori reduse.

 FOSFORUL (P): Asigura dezvoltarea radacinilor, scurteaza perioada de maturizare si creste rezistenta plantelor la factori de stres. Lipsa fosforului incetineste procesul de crestere a radacinilor, plantele raman mici, iar frunzele capata nuante de rosu-violaceu. De asemenea lipsa fosforului intarzie infloritul si coacerea, productia si calitatea fiind afectate.

 POTASIUL (K): Contribuie la diminuarea sensibilitatii plantelor la seceta, asigurand rezistenta la stresul de mediu. Lipsa de potasiu duce la dereglari majore de crestere si calitate, determinand si insuficienta relativa de apa. Frunzele imbatranesc prematur, marginea frunzelor se necrozeaza, chiar se usuca, iar coacerea este neuniforma.

 MAGNEZIUL (Mg): Este o componenta cheie a clorofilei, esentiala pentru fotosinteza. Lipsa de Mg se manifesta prin modificarea culorii nervurilor de la verde la verde deschis sau galben, iar cronicizarea acestei insuficiente poate duce la uscarea prematura.

 CALCIUL (Ca): Influentează cresterea echilibrata a plantelor si o dezvoltare viguroasa a sistemului radicular. Insuficienta de calciu se manifesta prin oprirea cresterii, prin rasucirea frunzelor tinere, uscarea varfurilor la crestere si scaderea rezistentei culturilor. Lipsa de calciu duce la o slaba rezistenta la pastrare a fructelor si legumelor.

 SULFUL (S): Favorizeaza cresterea vegetativa, fotosinteza, rezistenta la ger, cicatrizarea ranilor, germinarea semintelor, dar si calitatea productiei vegetale. Lipsa sulfului se manifesta prin ingalbenirea frunzelor tinere, ducand la incetinirea, iar apoi la oprirea din crestere a plantelor.

 BORUL (B): Participa in metabolismul plantei, creste rezistenta fata de bolile foliare, favorizeaza inflorirea si fructificarea. Lipsa borului duce la cloroza, rasucirea si deformarea frunzelor superioare, oprirea proceselor de crestere si dezvoltare a plantelor. In egala masura lipsa borului duce la sterilitatea la inflorit si o slaba productivitate in formarea fructelor.

 ZINCUL (Zn): este indispensabil pentru plante, acesta activand procesul de crestere, sporind rezistenta la ger si seceta. Frunzele cu deficit de Zn prezinta cloroza intervenala, in special la jumatatea distantei dintre margine si nervurile centrale, aparand un efect de dungare. Zonele clorotice pot fi de un verde pal, galben sau chiar alb. Deficienta severa de zinc determina frunzele sa se transforme in gri-alb si sa cada prematur. De asemenea plantele prezinta stagnari severe de crestere. Inflorirea si formarea semintelor este slaba la plantele afectate.

MOLIBDENUL (Mo): Sensibilitatea plantelor la carenta de molibden depinde de specie. Foarte sensibile sunt leguminoasele, care au nevoie de molibden pentru fixarea azotului in nodozitati si cruciferele. Carenta de molibden se manifesta asemanator celei de N, prin cloroze la nivelul frunzelor mature insa urmate repede de necroze pe varful si marginea frunzelor; marginile frunzelor se roluiesc spre fata superioara. Molibdenul are rol in fixarea azotului molecular, in sinteza proteica si a altor compusi. De asemenea, acest element induce rezistenta la fainare la floarea-soarelui, lucerna si salata iar porumbul devine mai rezistent la aparitia taciunelui.

MANGANUL (Mn): Acest element determina o mai buna rezistenta a plantelor la temperaturi scazute, la seceta si la prezenta sarurilor din sol in cantitate mare. Carenta de mangan se manifesta la culturile sensibile, in special la cele adaptate pe soluri acide sau slab acide si cultivate pe soluri neutre sau alcaline, unde mobilitatea manganului se reduce mult. Carenta apare sub forma de cloroze internervuriene, asemanatoare cu cele ale deficientei de Mg, cu deosebirea ca se manifesta mai intai pe frunzele tinere din varf si se extind spre baza plantei.

In tratarea si corectarea eficienta a acestor carente nutritionale la plante specialistii firmei de consultanta agricola si distributie ingrasaminte Genesis Group au folosit cu succes de-a lungul timpului produse special concepute, cu eficacitate 100%.

Pentru orice intrebari contacteaza-ne cu incredere!
  • Telefon: 0744 367 963

  • Email: contact@genesis-agro.ro

Vezi in linkul de mai jos PRODUSE ANTICARENTIALE CARE VOR ASIGURA O BUNA DEZVOLTARE A CULTURILOR  💚