Potasiu – este unul dintre elementele nutritive cele mai importante pentru plante; plantele au nevoie de aceasta substanta pentru fabricarea amidonului si activarea stomatelor. Ca atare, plantele absorb si utilizeaza potasiul in cantitati mari in fiecare zi – aproape la fel de mult ca azotul.
Potasiu – se gaseste din abundenta in multe soluri, cu exceptia solurilor puternic nisipoase sau formate preponderent din turba. Totusi, la fel ca si fosforul, nu este usor disponibil pentru plante decat daca se gaseste intr-o forma numita potasiu mobil / asimilabil. Cea mai mare parte de potasiu din sol este blocat in formatiuni minerale rezistente la intemperii.
Una dintre cele mai bune formule de administrat potasiu pentru fertilizarea de baza este ingrasamintul PROTAMIN 7.5.14 sub forma de peleti. Protamin 7-5-14 este un ingrasamint de baza bogat in potasiu, avand si o actiune biostimulatoare.
Reteta speciala a fost obtinuta prin intermediul exclusiv al procesului HCC® (Hidroliza Complet Controlata). Acest proces permite o eliberare natural controlata a nutrientilor pe toata durata ciclului vegetativ al culturii, astfel obtinandu-se o satisfacere a cerintelor culturii in fiecare faza a procesului de crestere si productie, si o diminuare a pierderile care apar datorita unei fertilizari neadecvate.
Potasiu mobil / asimilabil se gaseste sub forma de coloizi pe particule de lut sau particule de humus, unde ionii de potasiu schimba locurile cu alti ioni care ii inlocuiesc odata ce sunt preluati de plante. Aceasta forma se obtine cel mai bine din ingrasaminte, deoarece potasiul disponibil in mod natural in sol este insuficient si este foarte usor indepartat de ploi.
Functiile potasiului la plante:
1. Activarea enzimatica.
Potasiul este responsabil pentru activarea a peste 60 de enzime diferite. El neutralizeaza nivelul pH-ului celular al plantelor, astfel incat acesta sa fie la un nivel optim al reactiilor chimice (intre 7 si 8). Enzimele sunt foarte importante pentru plante deoarece actioneaza ca si catalizatori pentru toate reactiile biochimice.
2. Activitatea stomatelor.
Stomatele sunt porii prin care plantele respira. Dioxidul de carbon, vaporii de apa si oxigenul sunt transferate intre plante si atmosfera prin stomate. Potasiul regleaza deschiderea si inchiderea stomatelor; prin urmare, este esential pentru fotosinteza, transportul apei si a nutrientilor si pentru racirea plantelor. Atunci cand exista deficienta, porii nu pot reactiona rapid si, uneori, in loc de minute, poate dura cateva ore pentru ca acestia sa se inchida sau sa se deschida, cauzand pierderea de vapori de apa, plantele fiind astfel predispuse la stresul de apă.
3. Fotosinteza.
Cel mai complex rol al potasiului in fotosinteza este producerea de adenozintrifosfat (ATP). Plantele utilizeaza energia soarelui pentru a combina CO2 si apa pentru a forma zaharuri, iar ATP este produsul de inalta energie al acestei reactii. Atunci cand exista deficit de potasiu, viteza de producere a ATP si fotosinteza sunt puternic reduse.
4. Transportul zaharului.
Dupa producerea zaharurilor in fotosinteza, plantele transporta zaharurile pentru utilizare și depozitare. Energia folosita pentru a transporta zaharurile vine sub forma ATP. Atunci cand nu este suficient ATP, nu exista suficienta energie pentru a transporta zaharurile provoacand astfel descompunerea procesului. ATP si potasiul au o colaborare directa. Prin urmare, o cantitate suficienta de potasiu este foarte importanta pentru a mentine sistemele de transport sa functioneze adecvat.
5. Transportul apei si al nutrientilor.
Potasiul joaca un rol major in transportul apei si a nutrientilor prin intreaga planta in xilem. Cand aprovizionarea cu potasiu este redusa, translocarea nitratilor, a fosfatului, a calciului, a magneziului și a aminoacizilor este deprimata. Ca si în cazul sistemelor de transport floem, rolul potasiului in transportul xilem este adesea asociat cu enzime specifice si hormoni de crestere ai plantelor. O cantitate mare de potasiu este esentiala pentru functionarea eficienta a acestor sisteme.
6. Sinteza proteinelor.
Potasiul este necesar pentru fiecare etapa majora a sintezei proteinelor. „Citirea” codului genetic din celulele plantelor, pentru a produce proteine si enzime care regleaza toate procesele de crestere, ar fi imposibila fara o cantitate adecvata de potasiu. Cand plantele sunt deficitare in potasiu, proteinele nu sunt sintetizate, in ciuda abundentei de azot disponibil. In schimb, se acumuleaza „materii prime” de proteine (precursori), cum ar fi aminoacizi, amide si nitrati.
Enzima nitrat-reductaza catalizeaza formarea de proteine, iar potasiul este responsabil pentru activarea și sinteza acesteia. Practic, nitrat-reductaza este enzima in structura careia exista Molibden si care catalizeaza reactiile de reducere a nitratilor la nitriti care ulterior sunt redusi spre forme amoniacale, iar apoi reactioneaza cu ceto-acizii respiratori cu formare de aminoacizi. Aminoacizii, prin reactii de condensare, sunt transformati in proteine.
7. Sinteza amidonului.
Enzima responsabila pentru sinteza amidonului este activata de potasiu. Astfel, cu o cantitate de potasiu inadecvat, nivelul amidonului scade, in timp ce carbohidratii solubili si compusii azotului se acumuleaza. Activitatea fotosintetica afecteaza, de asemenea, rata de formare a zaharului pentru productia finala de amidon. La niveluri ridicate de potasiu, amidonul este mutat eficient de la locurile de productie la organele de stocare.
8. Calitatea culturilor.
Potasiul joaca un rol semnificativ in imbunatatirea calitatii culturilor. Nivelurile ridicate de potasiu disponibil imbunatatesc calitatea fizica, rezistenta la boli si durata de pastrare a fructelor si legumelor. Efectele deficientei de potasiu pot cauza un potential redus si o calitate redusa a culturilor cu mult inainte de aparitia simptomelor vizibile.
Aceasta „foame ascunsa” franeaza profiturile fermierului, care nu reuseste sa mentina nivelul potasiului in sol suficient de ridicat pentru a fi furnizat in orice moment in timpul sezonului de crestere. Chiar si perioadele scurte de deficienta, in special in stadiile critice de dezvoltare, pot provoca pierderi grave.
Ingrasamintele cu potasiu si fosfor trebuie aplicate de mai multe ori pe an, deoarece plantele vor lua potasiu, indiferent daca au nevoie sau nu. Asadar, aplicariile structurate vor diminua pierderile de potasiu si vor ajuta la imbunatatirea eficientei.
Potasiul trebuie aplicat cat mai aproape de radacini, deoarece, ca si fosforul, nu se deplaseaza si se va lega de alti ioni inainte ca radacinile plantelor sa il absoarba. Gunoiul, compostul sau clorura de potasiu vor asigura solul cu acest element nutritiv, imbunatatind in acelasi timp structura acestuia.
